Toti pasagerii unui zbor Alitalia si-au primit bagajele…

1523 views

… A DOUA ZI DUPA ATERIZARE!

Atunci cand iti predai la check-in geanta te astepti ca la destinatie sa ti-o recuperezi. Acest lucru nu se intampla intotdeauna pentru ca uneori bagajele se mai ratacesc si nu ajung la destinatie decat dupa cateva zile (daca au fost gasite, evident!). In cazul de fata bagajul meu nu a fost pierdut, dar nici nu a ajuns pe banda rulanta de la Otopeni. Un caz demn de dosarele (chi)X. Atentie… incepe…

Roma Fiumicino – Bucuresti Otopeni
Data: 2 ianuarie 2009
Zbor: AZ 502
Plecare/Sosire prevazuta: 21:40 / 00:55 (ora locala, a doua zi)
Plecare/Sosire real: 23.50 / 02:25
Aeronava: Airbus 321 / inregistrata: I-BIXG (botezata Piazza dei miracoli – Pisa)
Loc in avion:11A

Episodul 1: Un preludiu senzational
Ar fi trebuit sa ma intorc in tara pe 3 ianuarie. Insa o anulare a zborului meu de pe 3 ianuarie si mutarea mea intr-un avion al respectivei companii… dar pe 5 ianuarie, m-a facut sa ajung intr-un zbor Alitalia. Nimic rau pana aici pentru ca stiti ce mult imi place aceasta companie… cu toate cele prin care am trecut “impreuna”.

Episodul 2: Linistea dinaintea furtunii
Deci… iacata-ma in aeroportul Roma Fiumicino, proaspat dat jos dintr-un zbor de conexiune de la Napoli (care a ajuns “on time”). Ma indrept direct spre ecranele unde sunt afisate zborurile, si constat (fara stupoare) ca zborul meu a fost amanat cu o ora. Adica, in loc sa plece la 21.40, urma sa decoleze fara probleme la ora 22.40.

Asa ca… timp berechet (era ora 19.30) sa merg sa imi cumpar una doua reviste si sa mananc ceva. Asa ca am mers in “satelitul” terminalului C (portile C20 – C33) de unde de regula plecau zborurile spre Bucuresti (acum nu mai pleaca de aici… ci de la poarta C49, pana la care ai de mers… muuuuullllltttt) pentru ca acolo am un restaurant tip “impinge tava” favorit si exista cel mai bine aprovizionat news stand (zeci de titluri in limba engleza din mai multe domenii). Ca sa ajungi acolo urmezi sagetile care indica drumul spre C20 – C33 si apoi iei naveta SkyBridge care te duce in acest “satelit” al terminalului. De acolo te intorci tot cu naveta SkyBridge si apoi urmezi sageata “transfers”. Un dezavantaj al acestui drum este ca la intoarcerea in terminalul principal va trebuie sa treceti de un security check. Am cumparat o revista si am mancat pe cinste (cu numai 7,40 euro).

Episodul 3: Uite zboru’, nu e zboru’
Dupa ce am infulecat bucatele alese am revenit la terminal, am ars caloriile (pana la C49 e de mers cam jumatate de kilomteru, daca nu mai mult) si m-am asezat frumos pe un loc liber in fata portii de imbarcare C48 (la C49 erau ocupate sau rezervate) si m-am pus sa citesc. Trece timpul si iacata-ma la tot la poarta de imbarcare cu jumatate de ora inainte de noua ora de decolare care este tot 22.40 (anuntata de altfel in episodul trecut).

Baiatul de la poarta se imbraca si pleaca. In scurt timp apare un altul. se dezbraca, tasteaza la computer ceva… vorbeste la telefon. Pare agitat. Vine si explicatia: aeronava de la Bruxelles intarzie…. Cu aceasta aeronava trebuia sa plecam noi spre Bucuresti. A dat explicatia, s-a imbracat si a plecat. Revine, se dezbraca se agita si  in cele din urma… pe la 22.30 apare pe ecran semnul de boarding (doi omuleti electronici care se misca grabiti). Insa imbarcarea propriu-zisa a inceput abia in jurul orei 22.55.

PRECIZARE: nu s-au imbarcat mai intai familiile cu copii – desi erau vreo cinci, pasagerii de la Business Class sau membrii cluburilor de frequent flyers (Mille Miglia, Ulisse, Freccia Alata). S-a imbarcat dupa cum s-a nimerit.

In cele din urma am ajuns in fata aeronavei – cu un autobuz. Imbarcarea nu a fost tocmai rapida pentru ca toti pasagerii se imbarcau prin intrarea din fata – nu si pe la usa din spatele aeronavei. Lumea se facea comoda cu greu, bagajele mari si hainele multe. O nebunie, ce sa mai…. Asa ca se inainta anevoios. Am remarcat de asemenea ca si aeronava era o alta. Airbus-ul A320 din bilet fusese inlocuit cu un A321, mult mai mare si mai incapator. Avand locul pe randul 11, mi-am pierdut scaunul de la iesirea de siguranta. Acum aceasta se afla pe randul 10. Enervant, dar nu pot avea mereu ce-mi doresc, nu? In cele din urma decolam undeva intre 23.40 si 23.50, urmand sa zburam fara turbulente timp de o ora si 35 de minute pana la Bucuresti. In cele din urma am aterizat pe Otopeni in jurul orei 02.25. A venit autobuzul si lumea a inceput debarcarea.

Episodul 4: Nervii din creierii capului
In timp ce noi intram in autobuz am sesizat ca nu era nici o rampa pentru descarcarea bagajelor, precum nici o masinuta care sa le transporte la terminal. Avand in vedere ora tarzie, m-am gandit ca baietii de la handling se misca mai incet si nu m-am panicat.

Ajunsi la terminal – mai precis la benzile de unde iti poti ridica bagajul – un baiat de la handling ne spune (mirat si el) ca in cala avionului nu s-a gasit nici un bagaj. Nici macar unul!!! Apare un domn mic si cu burta de la securitatea aeroportului care ne spune ca trebuie sa mergem la birou (ne arata unde) sa sesizam lipsa bagajului. Toti cei peste 200 de pasageri! La 02.25. Ei bine, pana aici a fost… Romanul s-a apucat ca-si baga, ca-si scoate. Si pe mine m-au luat nervii… am cerut explicatii. Le-am intrebat pe cele doua domnisoare de la Menzies daca au sunat la Roma sa vada ce e cu bagajele sau daca l-au intrebat pe capitan de ce nu au venit bagajele si raspunsul a fost sec: nu am sunat/nu am vorbit ca oricum nu ar fi stiut sa ne spuna. Am trimis mesaj la Roma. Asa ca am sunat eu la Roma (la Alitalia Handling) unde mi s-a comunicat (de o tanti foarte indignata) ca ea are bagajele in fata. Mi s-a vorbit ca si cum eu eram vinovat ca bagajul meu este acolo.

in timp ce stateam la coada in fata biroului Menzies mi-am gasit partenere de facut misto pe Elena si Marlena care veneau de la un festival de tango. Si am facut haz de necaz pana pe la 4 dimineata cand ne-a venit randul la dat cu subsemnatul. Dupa care am luat un taxi spre casa unde am reusit sa ma culc pe la ora 5.30.

Episodul 5: In care se explica anumite chestii neintelese pana acum de catre cititor
– capitanul a stiu de la bun inceput ca bajele noastre nu sunt in cala. Dupa imbarcarea pasagerilor si a bagajelor se efectueaza un procedeu de “echilibrare” a aeronavei pentru ca aceasta sa fie in echilibru la decolare. In acelasi timp capitanul trebuie sa stie greutatea totala a aeronavei compusa din greutatea avionului, a celor de la bord si a bagajelor.
– m-a enervat cel mai tare lipsa de comunicare. si anume, ca nu au spus pasagerilor ca aeronava pleaca fara bagaje la Bucuresti.
– de ce au facut acest lucru este simplu de inteles: pentru ca s-a decis inlocuirea aeronavei initiale cu o alta in ultimul moment (cand s-a constata ca zborul de Bruxelles intarzie si mai mult) si aeronava trebuia sa decoleze cat mai repede pentru ca pierdea slotul dat de turnul de control de la Roma. Daca se pierdea acest slot…  am fi putut sta in avion pana la 5 dimineata si sa decolam dupa aceasta ora (dar probabil cu bagaje).

Episodul 6: SENZATIONAL! AU APARUT BAGAJELE!
Duminica toti pasagerii si-au recuperat bagajele ajunse cu zborul din noaptea de sambata spre duminica! Asa ca… Alitalia a reusit sa stabileasca un nou record: nu a pierdut nici un bagaj din cele aferente zborului AZ 502 Roma Fiumicino – Bucuresti Otopeni, din data de 2 ianuarie 2009. La mai mare stimata companie! 🙂

Comments (5)

  1. Ce calatorie “placuta”. O sa-ti aduci aminte intotdeauna de ea.

  2. O poveste plină de peripeţii. E de remarcat faptul că ai putut ţine minte atâtea detalii. La un moment dat, recunosc că m-am pierdut în ele. Pe Elena şi Marlena le-ai cunoscut atunci?

  3. Îmi pare rău pentru problemele tale şi sper că te-am ajutat atunci măcar puţin. Dar care era sloganul companiei Alitalia?

  4. @George: M-ai ajutat sa ma linistesc prin mica interventie. Asa cum i-am explicat si surorii tale, problema mea era ca fetele de la Menzies nu raspundeau la telefon, iar lipsa de comunicare ma irita! 🙂
    Dar nu era frumos sa zic de pilele mele in acest post… dar daca ai insistat :-))

  5. eu am zburat sapt trecuta,spre madrid,cu escala la roma. in aeroportul din madrid,cand am luat bagajul de pe banda,am constatat ca era pe jumatate deschis,cerculetele acelea ale fermoarelor erau rupte,iar lacatul cu cifru era sucit,dat peste cap,ramanand agatat doar pe o parte. in urma socului,nu am realizat ce-mi lipseste,pe moment(ma gandeam la tot felul de lucruri care ar fi putut sa dispara),dar la hotel am constatat ca lipsea camera foto profesionala,in valoare de 500 de euro…tocmai de aceea am si pus lacat cu cifru,pt ca aveam si lucruri de valoare.
    pe banda erau multe manere,incuietori rupte,fermoare,am ramas masca…niciodata nu vazusem asa ceva. dupa ce lumea si-a luat bagajele,mai ramasesera 2 pe banda,pt care nu venise nimeni,inca. un tip in vesta reflectorizanta se tot uita la ele si privea ba in stanga,ba in dreapta. la un moment dat si-a dat seama ca ne atrasese atentia si ca suntem cu ochii pe el,asa ca ne-a aruncat o privire de parca ne-a fulgerat. in urmatorul minut a si insfacat trolerul mai mare,care era infasurat si in tipla,si care avea si cifru,si l-a strecurat,rapid,pe o usa din spate. am ramas cu o scarba imensa!! nu mai zbor cu alitalia in viata mea! dar nici zbor cu escala nu mai iau vreodata!!
    desigur ca nu am mai avut sorti de izbanda cu aparatul foto,deoarece am constatat abia acasa,nu am facut plangere pe moment,desi acum regret ca nu am fost pe faza sa fac plangere macar pt bagajul deschis,iar prietenul meu pt trolerul rupt(el a scapat mai ieftin)…..
    nu spun ca nu se intampla si cu alte companii,dar atatea plangeri cate am vazut pe net,despre furturile de la alitalia,nici ca am vazut despre alte companii. am zburat cu atatea companii si nu am avut nici macar un incident de acest fel. cum am zburat pt prima data cu alitalia,mi s-a si intamplat….a naibii coincidenta!! tind sa cred ca toti sunt mana in mana pe acolo,din moment ce nu se iau masuri,dar plangeri exista cu duiumul. in concluzie : greseala mea!…nu trebuia sa pun aparatul in bagajul de cala,desi,de fiecare data l-am pus acolo…dar nici nu mi-as fi inchipuit ca s-ar putea intampla asa ceva,mai ales cu lacat cu cifru. la intoarcere ne-am “bandajat” gentile cu tipla alimentara,de nu mai aveau nici forma definita,nu li se mai observa nici culoarea,nimic….

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *